Jumătate de adevăr

30-days-half-truth-featuredJumătate de adevăr

  Sau cum vede fiecare lumea. Lucrurile sunt complexe, este necesar să fie privite din ambele perspective pentru a fi complete (pentru a contracara expresii de genul „Toţi”, „Niciunul”).

    Se povesteşte că un mare învăţat a sosit într-un oraş să predice învăţăturile lui. Curând, un adept al lui, sosise la el şi îi spuse: „Stăpâne, nu e decât prostie în acest oraş. Locuitorii sunt atât de încăpăţânaţi! Nimeni nu vrea să înveţe nimic. Nu vei preface niciuna dintre aceste inimi împietrite!” Profetul răspunse binevoitor: „Ai dreptate!” Curând după aceea, alt adept se apropie şi strălucind de bucurie îi spuse profetului: „Stăpâne, te afli într-un oraş norocos. Oamenii tânjesc după învăţătura ta şi îşi deschid inimile cuvântului tău.” Profetul zâmbi cu bunătate şi spuse iarăşi: „Ai dreptate!” Însoţitorul învăţătorului îi zise: „O stăpâne, i-ai spus primului bărbat că are dreptate, iar celui care susţinea contrarul, i-ai spus la fel. Păi negrul nu poate fi alb!” Profetul îi răspunse: „Fiecare vede lumea aşa cum se aşteaptă ca ea să fie. De ce să îi contrazic pe cei doi? Unul vede răul, celălalt binele. Ai spune că unul dintre ei vede fals; dar nu sunt oamenii de aici şi de pretutindeni deopotrivă buni şi răi în acelaşi timp? Niciunul dintre cei doi nu a spus ceva greşit, doar ceva incomplet!”

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Viaţa ca o Artă (Ediţia a doua, 2012)

    De ACUM cartea „Viaţa ca o Artă” ediţia a doua (2012) poate fi comandată online. Preţul unui exemplar este de 20 lei (plată ramburs), la care se adaugă costul transportului 8 lei prin Poşta Română. Pentru comenzi şi informaţii suplimentare sunaţi la 0741. 353. 650.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cele două jumătăţi ale vieţii…

Sau de ce este util în viaţă să ştii multe din diverse domenii…

    Un om, fericit proprietar al unei bănci, îl invită pe învăţătorul satului la o excursie pe mare. Învăţătorul se tolăni în barcă şi-l întrebă pe om: „Ce fel de vreme crezi că vom avea astăzi?” Omul cercetă direcţia vântului, se uită la soare, îşi încreţi sprâncenele şi zise: „Dacă mă întrebi pe mine, vor fi o furtună!” Îngrozit de răspuns, învăţătorul se încruntă şi îl critică: „Omule, nu ai învăţat niciodată gramatică? Nu se spune <<vor fi>>, ci <<va fi>>” Omul nu răspunse la această întrebare, decât ridicând din umeri: „Ce-mi pasă mie de gramatică?” Învăţătorul nu mai ştia ce să facă. „Nu ştii gramatică, asta înseamnă că jumătate din viaţa ta s-a dus pe apa sâmbetei.” Aşa cum prezise omul, nori întunecaţi se adunau la orizont, un vânt puternic biciuia valurile şi barca se legăna încolo şi încoace ca o coajă de nucă. Valurile umpleau barca cu munţi de apă. Atunci omul îl întrebă pe învăţător: „Ai învăţat vreodată să înoţi?” Învăţătorul răspunse: „Nu. De ce aş învăţa să înot?” Zâmbind până la urechi, omul răspunse: „Păi, în acest caz, toată viaţa ta e pe apa sâmbetei, pentru că barca noastră se va scufunda în orice moment!”

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Oamenii din viața noastră

Ne salvăm prin oameni și probabil tot prin ei ne pierdem  pentru ca apoi să ne regăsim, ne construim și ne reconstruim pentru ca, la un moment dat, să ajungem să știm cu certitudine cine suntem…uneori reușim, alteori doar ne străduim.

Persoanele pe care le-am cunoscut și cu care am reușit să leg o relație autentică, cu care am călătorit împreună împletindu-ne cărările pe bucăți mai lungi sau mai scurte de drum, care mi-au fost alături și m-au iubit, au fost treptele scării prin care am devenit ceea ce sunt.

Oamenii din viața noastră ne ajută să ne țesem destinul. Ei sunt cei care pot să ne ajute să zburăm sau să rămânem legați de tărâmuri sigure. Ei pot fi cei care prin ceea ce fac sau nu au apucat să facă, ne pot decide parcursul..

Întâlnirile de pe parcursul vieții noastre pot fi miraculoase. Ne deschid noi orizonturi de experimentat,noi sensuri și semnificații pentru o viață care devine o aventură.

Oamenii din viața noastră…ei cei pe lângă care, uneori din nebăgare de seamă, prostie sau cine știe ce alt motiv, trecem fără să le prețuim contribuția, fără să le mulțumim că și-au intersectat pașii cu ai noștri pentru o bucată de drum…Lor, oamenilor din viața noastră, care au contribuit la creșterea noastră, avem să le mulțumim. Tuturor celor care au respirat lângă noi incertitudinea și zbuciumul căutărilor noastre, care ne-au șters cu răbdare lacrimile, care ne-au așteptat reîntoarcerea și ne-au primit cu blândețe înapoi, care ne-au zdruncinat iluziile ca să vedem realitatea, ne-au însoțit când ne cutremurau incertitudinile și ne bântuiau neliniștile, acelora care știu sau poate nici nu și-au dat seama de importanța întâlnirii în devenirea ta, oferă-le recunoștința! Dacă ai avut și ai reușit să vezi în preajma ta astfel de oameni, ești norocos!

Unele clipe pot construi o viață, o pot șlefui, o pot îmbogăți nespus…atingerea tandră a sufletului prin împărtășirea unor asemenea momente cu cei pe care îi poți numi „acei oameni din viața ta” poate fi fascinantă!

Vouă, tuturor celor care vă știți sau nu, „oameni din viața mea”, vă mulțumesc!

Aniela

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Să încurajezi visele altora…

Este frumos să-ți poți împlini visele dar este minunat, cu siguranță, să faci posibile prin contribuția ta, visele altora!

Este minunat să încurajezi oamenii să viseze și să creadă în visele lor! Le dăm aripi să zboare iar zborul lor ne poartă și pe noi în lumi nebănuit de frumoase.

Oamenii pot cu toții îndrăzni să viseze. Unii au vise mărețe, alții se tem să-și lase mintea să-și creeze propriile vise. Prefer o viață construită și trăită într-o poveste țesută cu vise pe care le urmăresc cu perseverență și trăiesc astfel bucuria călătoriei dacă nu și satisfacția împlinirii, decât o viață plată și protejată de vise de teama dezamăgirii.

Dați-vă permisiunea să visați și încurajați pe toți cei din jurul vostru să o facă. Ar fi minunat dacă am face asta în primul rând cu copiii noștri. Să le încurajăm îndrăzneala de a visa, să-i ajutăm să le crească aripi să zboare, să-i inspirăm să viseze…doar așa putem da șansa unei vieți mai bune, mai frumoase, mai libere de constrângere, teamă…renunțare…visele pot construi planuri de noi inițiative, noi încercări, pot da șansa unor noi începuturi, pot oferi perspectiva unei noi vieți!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Femei de poveste (3)

Pe o femeie adevarată, o îmbracă mult mai bine atitudinea decat frumuseţea!

O atitudine care lasă să se vadă o femeie care ştie ce vrea şi vrea ceea ce ştie că o împlineşte, care poate fi tolerantă dar ştie să stabilească şi limite şi să rămână fermă. O femeie cu atitudine este cea care rămâne demnă cu fruntea sus chiar şi atunci când simte că totul în jurul ei se prăbuşeşte, cea care nu îşi pierde cumpătul pentru că, undeva în interiorul ei, găseşte resursele să gândească raţional şi să fie rezonabilă. O atitudine care o îmbracă frumos pe o femeie este eleganţa, rafinamentul şi discreţia cu care se poartă în cele mai diferite situaţii, adaptându-se fără să se plângă situaţiilor pe care nu le poate schimba şi alegând cu grijă şi responsabilitate situaţiile asupra cărora poate avea puterea de a decide. O femeie cu atitudine îşi acceptă frumos vârsta şi se lasă împodobită de frumuseţea interioară strălucind chiar şi atunci când viaţa o ţine în umbră. O astfel de femeie este specială şi se face cu siguranţă remarcată!Image

Publicat în Femei de poveste | Lasă un comentariu

Femei de poveste (2)

O femeie puternica este cea care traieste profund cu toata fiinta ei, care plange la fel de intens cum indrazneste sa si rada. O femeie puternica este cea care poate fi in acelasi timp blanda dar si plina de forta, cu simt practic dar si boema. O femeie puternica in esenta ei este un cadou pt intreaga lume!Image

Publicat în Femei de poveste | Lasă un comentariu

Femei de poveste (1)

Femeia frumoasa este femeia care are curajul sa fie ea in orice situatie raspunzand cu gratie chiar si provocarilor rautacioase, este femeiaImage care are puterea sa fie onesta in primul rand cu ea apoi si cu ceilalti, care traieste relatii autentice, care se da fara teama si traieste experienta fara regret, care face ce simte si simte tot ce face, care lupta pt ce-si doreste dar se opreste cand simte ca asta are de facut…

Publicat în Femei de poveste | Lasă un comentariu

Mi-am spus înt…

Mi-am spus într-o seară: „poate urmele nu au fost suficiente pentru a face drumuri!”… şi am încetat să mai păşesc cu gândul spre tine. Am ştiut mereu că ne putem întâlni doar la jumătatea drumului şi că ecoul gândului meu nu mi-e suficient ca să te aducă mai aproape. Sunt cărări pe care fiecare le alegem după voinţă şi putinţă şi, unoeri, o simplă intersectare aparent întâmplătoare ne face să căutăm, să ne găsim, pe noi, cei aflaţi aşa cum nu ştiam că putem fi. Ştii şi tu, la fel de bine ca mine, că neliniştea nu-ţi va da pace şi că atunci când se va coace aşteptarea şi vei fi pregătit, mă vei căuta, iar eu, mă voi pregăti să mă găseşti…

Notă | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Când visul devine o fugă de realitate…

Când visul devine o fugă de realitate…           

    Vise! Visez ca să îmi construiesc o lume sau visez ca să fug de lumea mea pentru că durerea doare, frigul e rece, partenerii înşală, ridurile de chiar apar şi ciocolata îngraşă?

    Care este graniţa între a visa ca semn al încrederii de a merge mai departe în călătoria în care planurile se construiesc pe speranţa de mai bine, realizările se clădesc pe vise de a reuşi şi a visa pentru că doar acolo, în mintea mea, viaţa nu ne poate răni mai mult decât cu unghiurile ascuţite ale unor gânduri care pot dispărea într-o clipă lâsându-ne în amăgirea noastră dulce că putem ocoli realitatea fugind… în vis?

    Ce visăm? Care sunt visele tale? Poţi trăi fără ele? Poţi trăi cu ele?

    Când visăm avem aşteptări, ne proiectăm dorinţele, ne ademenim într-o poveste pe care o construim din mers după pofta inimii şi ne dăm curaj să mergem mai departe. Unii visăm frumos şi trăim dezamăgiţi o realitate în care supravieţuim trist pe ruine de vise, fără puterea de a mai crede că vor mai fi posibile vreodată. Îi vedem lângă noi pe cei care au renunţat să mai creadă în vise, cei care mult prea dezamăgiţi, văd partea vieţii în care lucrurile sunt aşa cum sunt şi atât. Îi vedem printre noi şi pe cei îmbătaţi de euforia unor vise halucinante, rupte de realitate, care stau şi privesc clipind în aşteptarea momentului când visul li se va împlini şi… nu fac nimic. Nu deschid ochii să privească bine în jur, nu mişcă un deget să declanşeze o reacţie care, cumva, cândva să ducă la schimbare. Nu fac nimic, doar stau într-o încremenită aşteptare, mândri că pot visa. Între cei profund blazaţi şi cei nerealişti, se află majoritatea celorlalţi care trăiesc visând şi apoi visează trăind şi adaptându-se din mers realităţii aşa cum este: cu riduri care se văd, cu ciocolată care îngraşă, cu parteneri care înşală, cu frig care de adevăratelea e rece şi cu durerea care, fir-ar să fie, doare de cele mai multe ori aşa de tare!

    Realitatea este povestea cu care ne trezim în fiecare dimineaţă. Aceeaşi rutină în care ne facem treaba pentru  a sfârşi apoi mulţumiţi de toate câte am reuşit să facem noaptea în care ne toarcem visele. Ne facem recenzia zilei şi contabilizăm nereuşitele, dezamăgirile, supărările, nemulţumirile şi, undeva, poate cu o ultimă suflare de energie aproape sfârşită, ne trecem în revistă aşteptările şi fărâmele de vise ce ne dau putere ca a doua zi să o luăm de la capăt. Aşa, visul poate deveni încrederea pe care  o punem în dorinţa şi efortul  de a ne îmbunătăţi realitatea, de a-i da un sens şi o semnificaţie vieţii noastre.

    Visele se pot transforma în idealuri, în aspiraţii, în planuri care să ne construiască realitatea şi să o determine să fie mai aproape de ce ne dorim. Noi ne putem croi realitatea prin alegerile, deciziile, eforturile, munca şi… visele noastre. Altfel, viaţa rămâne doar o realitate greu de digerat de cele mai multe ori, dar pe care o înghiţim în silă, fără poftă şi de care, uneori ni se face silă.

    Nu cred că avem nevoie să fugim de existenţă în vise nerealiste, nu cred că este sănătos să ne amăgim rătăcindu-ne în iluzii şi negare. Cred în realitatea asumată responsabil, în visele curajoase în care pui pasiune, credinţă, speranţă şi mult efort pentru a le face să devină realitate. Realitatea ta care poartă forma croită de curajul tău de a lupta pentru schimbarea pe care o poţi realiza şi maturitatea ta de a accepta cu înţelepciune ceea ce, în ciuda străduinţelor tale, rămâne în afara puterilor tale de simplu muritor.

    Atâta timp cât trăim adaptaţi şi ancoraţi în realitate şi avem energia şi tonusul oferit de visele noastre constructive, atâta timp cât nu ne dăm bătuţi la primele hopuri ci dimpotrivă găsim în noi forţa de a o lua de la capăt de fiecare dată cu încredere, cred că suntem călători într-o aventură de care ne vom aduce aminte cu plăcere la bilanţul final când ne contabilizăm încercările, realizările şi… visele împlinite sau nu.

Numai gânduri bune! Aveți grijă de voi și de toți cei dragi vouă!
 Psiholog Aniela MINU.
Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu